Nu te simți doar trist, ci simți fizic durerea în piept, ca și cum ai fi suferit o operație reală fără anestezie.
Se pare că nu este doar o metaforă – creierul procesează durerea emoțională și fizică în același mod, relatează .
Oamenii de știință care scanează creierele persoanelor care trec printr-o despărțire observă un vârf de activitate în aceleași zone care răspund la trauma fizică. Corpul strigă pericol real, deoarece pentru creierul nostru social, pierderea conexiunii reprezintă un risc de supraviețuire.
Pixabay
Prima fază constă în proteste și încercări disperate de a recupera obiectul de atașament. Creierul inundă organismul cu un cocktail de dopamină și cortizol, creând o stare similară cu sevrajul unui dependent de droguri, de unde gândurile obsesive și incapacitatea de concentrare.
Acest lucru explică exact aceeași „poftă emoțională” atunci când îi verifici constant rețelele sociale sau îi scrii mesaje lungi. Este o nevoie biologică, nu o slăbiciune de caracter, o încercare de a-ți obține „doza” de conexiune obișnuită.
Apoi vine o fază de disperare și apatie, când lumea își pierde culorile. Apetitul dispare, somnul devine intermitent, imunitatea scade. Organismul economisește energie deoarece toate resursele au fost folosite pentru a supraviețui stresului.
Psihologii sunt siguri: tratați această perioadă ar trebui tratată ca o boală gravă care necesită odihnă la pat și autoîngrijire. Nu vă bateți pentru plâns și pierderea de energie – creierul și corpul dumneavoastră fac o treabă extraordinară de repornire.
Un cercetător în neuroștiințe a comparat acest proces cu renunțarea la o dependență. Conexiunile neuronale care au fost construite în jurul partenerului de-a lungul anilor trebuie să fie eliminate treptat și redirecționate către noi activități și relații.
Acesta este motivul pentru care încercarea de a „rămâne prieteni” imediat după o despărțire este atât de periculoasă. Fiecare întâlnire este ca o injecție pentru un alcoolic, doboară întregul proces de recuperare și aduce creierul înapoi la punctul de plecare al mizeriei.
Treptat, însă, creierul începe să se adapteze. Acesta învață să recupereze dopamină din alte lucruri – hobby-uri, întâlniri cu prietenii, performanțe sportive. Se formează noi căi neuronale care nu sunt legate de fostul partener.
Este important să realizăm că acest proces nu este liniar. O zi de calm relativ poate fi urmată de o nouă criză de dor – acest lucru este normal. Creierul face doi pași înainte și unul înapoi, consolidând noi modele de comportament.
Experții insistă: vindecarea completă vine doar atunci când încetați să mai redați vechile scenarii în cap și începeți să faceți planuri noi, independente pentru viitor, în care nu există loc pentru un partener.
Asta nu înseamnă că îl vei uita. Înseamnă că amintirile vor înceta să provoace dureri acute și își vor ocupa locul în istoria ta personală, fără să-ți definească prezentul. Devii din nou stăpânul creierului tău, nu un ostatic al chimiei sale.
Permiteți-vă să suferiți fără să încercați să înșelați biologia. Trăiește această durere până la capăt și, într-o zi, te vei trezi știind că respiri mai ușor și că lumea din afara ferestrei tale este din nou colorată.
Citește și
- Cum să nu vă mai fie frică de intimitatea emoțională: instrucțiuni pentru îndepărtarea armurii
- De ce vorbim limbaje diferite ale iubirii: cum să nu vă mai simțiți neauziți
