Încearcă să vorbească despre sentimente și tu te duci la muncă sau începi să glumești.
Se pare că a lăsa pe cineva să se apropie prea mult este ca și cum te-ai dezbrăca pe o stradă aglomerată și ai deveni vulnerabil și lipsit de apărare, relatează .
Această teamă vine din copilărie, unde pentru slăbiciunea sau sinceritatea arătată puteai primi nu sprijin, ci ridiculizare sau respingere. Psihicul își construiește mecanisme de apărare, care în viața de adult nu fac decât să împiedice.
Pixabay
Psihologii numesc acest fenomen „atașament evitant”. Persoana sabotează inconștient legăturile profunde pentru a repeta scenariul familiar al singurătății și pentru a-și confirma atitudinea: „nu te poți baza decât pe tine însuți”.
Astfel de persoane aleg adesea parteneri indisponibili emoțional, deoarece această distanță este confortabilă pentru ele. Ei se îndrăgostesc de însăși posibilitatea iubirii, mai degrabă decât de persoana reală față de care vor trebui să se deschidă.
Singura modalitate de a rupe acest cerc vicios este să devii conștient de comportamentul tău protector. Prindeți-vă data viitoare când simțiți nevoia să vă îndepărtați după o seară împreună deosebit de caldă.
Experții vă sfătuiesc să începeți cu pași mici – să nu vă împărtășiți experiențele cele mai intime, dar totuși importante. A spune „am fost supărat pe șeful meu astăzi” este deja o micro-intrare prin zid.
Experiența personală a multor persoane care au parcurs această cale arată că cel mai urât coșmar – să fii respins – devine realitate mult mai rar decât îl desenăm în imaginația noastră. Lumea nu se prăbușește pentru că ți-ai arătat vulnerabilitatea.
Partenerul tău nu este telepatic, el nu poate vedea bătăliile care fierb în capul tău. El vede doar un zid rece și trage concluzia firească că nu îți pasă de el, ceea ce creează o nouă rundă de neînțelegeri.
Frica de intimitate este aproape întotdeauna deghizată sub motive raționale: „Sunt prea ocupată cu cariera”, „Trebuie să mă pun pe picioare mai întâi”. Psihicul este expert în a crea scuze logice pentru a evita confruntarea cu sentimente înfricoșătoare.
Încercați să vă vedeți vulnerabilitatea nu ca pe o slăbiciune, ci ca pe un act de curaj. A spune „mi-e teamă să nu te pierd” este un semn de forță, nu de slăbiciune, deoarece necesită un curaj interior enorm.
Există un efect terapeutic atunci când îți împărtășești teama și primești în schimb sprijin și înțelegere, mai degrabă decât ridiculizare. Acest lucru rescrie scenariul vechi, dureros și oferă o experiență nouă, pozitivă.
Nu vă cereți să vă transformați instantaneu într-o carte deschisă. Acordă-ți permisiunea de a aborda intimitatea în pași mici, dar încrezători, sărbătorindu-i pe fiecare ca pe o victorie personală.
În timp, îți vei da seama că armura care trebuia să te protejeze nu făcea de fapt decât să te izoleze de toate ființele vii. Ținea departe nu doar durerea, ci și bucuria, căldura și adevărata conexiune.
A-ți asuma riscul de a fi real înseamnă a-i da partenerului tău puterea de a te răni, dar și puterea de a te vindeca. Este cel mai mare dar de încredere pe care o persoană îl poate oferi alteia.
Permiteți-vă astăzi să faceți un pas mic prin frică. Trimiteți un mesaj, nu de genul „când te vei întoarce”, ci „mi-e dor de tine”. Acest simplu cuvânt poate fi începutul unei mari călătorii.
Citește și
- De ce vorbim limbaje diferite ale iubirii: cum să nu te mai simți neauzit
- Cum să realizezi că partenerul tău este potrivit pentru tine: încredere liniștită în loc de pasiune amețitoare
