O nouă iubire este antrenantă, dar umbrele foștilor parteneri continuă să apară în capul tău.
Ți-e teamă să vorbești despre trecut, pentru a nu strica prezentul, și în același timp simți că unele episoade sunt importante să le dai glas pentru liniștea ta sufletească, relatează corespondentul ..
Psihologii cred că tăcerea completă a trecutului este la fel de periculoasă ca franchețea excesivă. Poveștile nespuse se transformă în fantome care pot apărea brusc în cel mai nepotrivit moment și pot distruge încrederea.
Pixabay
Întrebarea cheie nu este dacă să vorbești sau nu, ci de ce o faci. Doriți să vă împărtășiți durerea pentru ca partenerul dvs. să vă poată înțelege mai bine reacțiile?
Sau încercați să stârniți gelozia, să vă demonstrați relevanța sau să reglați conturile pentru vechi ranchiuni?
Experții în relații oferă un criteriu simplu: informațiile despre trecut sunt adecvate dacă vă afectează direct prezentul. De exemplu, dacă aveți o fobie legată de înșelăciune sau o neîncredere serioasă față de anumite situații.
Detaliile despre intimitatea cu un fost partener nu au aproape niciodată o încărcătură constructivă. Ele nu fac decât să creeze imagini inutile în mintea partenerului tău, rănindu-l și făcându-l să se îndoiască de sine.
Experiența personală a multor cupluri arată că cele mai grave consecințe nu sunt faptele în sine, ci prezentarea lor. Fraza „fostul meu obișnuia să mă critice tot timpul și acum reacționez dureros la comentarii” explică vulnerabilitatea dumneavoastră.
Iar fraza „dar Ivan nu ar face niciodată asta” este un reproș ascuns și pune instantaneu un zid între voi. Îl face pe noul partener să se simtă ca un participant la o competiție în care el sau ea este a priori un perdant.
Încercați să schimbați mental locul. Ți-ar plăcea să auzi o poveste similară de la el/ea? Te-ar face să înțelegi și să compătimești, sau te-ar face gelos și să te simți inconfortabil? Un răspuns sincer vă va indica decizia corectă.
Terapeuții recomandă să dozați informațiile, să nu le oferiți imediat, ci pe măsură ce construiți încrederea. Nu trebuie să vă aruncați tot bagajul emoțional asupra unei persoane la prima întâlnire, indiferent cât de greu ar fi.
Partenerul tău nu este terapeutul tău, el nu este obligat să rezolve molozul trecutului tău. El te poate sprijini și înțelege, dar depinde de tine să treci peste durere și să ierți vinovații.
Dacă un anumit subiect încă vă provoacă emoții vii și dureroase, poate fi util să lucrați mai întâi la el cu un profesionist. Dacă intrați într-o nouă relație cu răni vechi, nevindecate, riscați să le deschideți din nou.
Relațiile sănătoase trăiesc în prezent, nu în trecut. Atunci când te uiți constant în urmă, îi refuzi involuntar partenerului tău șansa de a fi o persoană diferită, unică, nu un înlocuitor sau o copie îmbunătățită a unui partener anterior.
Încrederea nu se naște din confesiune totală, ci din deschiderea treptată, reciprocă, față de celălalt. Acordă-ți timp ție și lui să vă cunoașteți fără presiunea trecutului, permiteți ca o nouă poveste să fie scrisă pe o pagină curată.
Vă veți da seama că există un timp al tăcerii despre trecut, când amintirile nu mai sunt încărcate de durere sau furie. Când puteți vorbi despre ele cu calm, ca despre experiențe care v-au făcut mai înțelepți, dar nu vă mai controlează.
Trecutul ar trebui să rămână o sursă de lecții, nu un altar în care să vă aduceți prezentul.
Vorbiți exact atât cât trebuie pentru a înțelege și amintiți-vă că principalul miracol al unei noi relații este oportunitatea de a o lua de la zero.
Citește și
- Cum să distingem iubirea de dependența emoțională: un test pentru atașamentul sănătos
- Ce se ascunde în spatele expresiei „Doar glumesc”: când umorul devine o armă
