Brusc, vine un moment în care gesturile obișnuite sunt enervante, iar viitorul comun este văzut într-o ceață.
Se pare că iubirea s-a evaporat fără urmă, lăsând în urmă doar un sentiment de oboseală și dezamăgire față de persoana pe care o cunoșteai cândva atât de bine, potrivit corespondentului ..
Psihologii susțin că astfel de crize nu sunt o judecată, ci etape naturale în dezvoltarea oricărei relații pe termen lung. Ele semnalează nevoia de a trece la un nou nivel de intimitate, lepădând vechile învelișuri ale rolurilor obișnuite.
Pixabay
Un cuplu trece printr-o serie de transformări – de la stadiul de iubire romantică la stadiul de atașament matur. Criza apare la joncțiunea acestor faze, când modelele anterioare de comportament sunt epuizate, iar altele noi nu au fost încă create.
Experții compară acest proces cu durerea creșterii – neplăcută, dar necesară pentru dezvoltarea ulterioară. Cuplurile care depășesc cu succes aceste perioade ies din ele mai puternice și mai apropiate, legătura lor se adâncește și devine mai concretă.
Principala greșeală în această perioadă este să intri în panică și să cauți un vinovat sau să iei decizii pripite de despărțire. Ambii parteneri simt frustrare, dar adesea nu pot articula ce a mers prost, dând vina pe o răcire a sentimentelor.
Încercați să vedeți criza nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o oportunitate de a revizui acordurile care au fost odată verbale și tacite. Ce s-a schimbat în așteptările voastre reciproce? Ce nevoi au rămas neauzite?
Experiența personală a cuplurilor care au trăit împreună zeci de ani arată că stagnarea apare atunci când partenerii încetează să mai fie interesanți unul pentru celălalt ca indivizi. Ei îndeplinesc funcții, dar nu-și mai împărtășesc lumea interioară.
O strategie salvatoare poate fi o nouă aventură împreună – călătoria într-o țară necunoscută, învățarea unei limbi străine sau chiar un proiect social comun. Depășirea dificultăților împreună și obținerea unor impresii noi revitalizează sentimentele.
Terapeuții recomandă introducerea „orelor de sinceritate” – un moment în care puteți vorbi despre temerile și așteptările dvs. fără recriminări sau învinuiri. Scopul acestor conversații nu este de a câștiga o dispută, ci de a auzi durerea și confuzia celeilalte persoane.
Uneori merită să scădeți căldura pentru o vreme, permițându-vă să trăiți o viață mai autonomă. O pauză în comunicarea intensă vă ajută să vă plictisiți și să vă vedeți partenerul cu o perspectivă nouă, fără stratificarea resentimentelor și nemulțumirilor.
Este important să realizați că sentimentul de iubire nu este constant, ci ondulatoriu. Se poate retrage pentru o vreme pentru a reveni reînnoit și mai conștient, dacă îi oferiți o astfel de oportunitate și nu îl terminați cu panică și cereri de sentimente imediate.
Criza vă obligă să vă puneți întrebări incomode: „Cine sunt eu în această relație? Ce îmi doresc cu adevărat?”. Răspunsurile pot fi descurajatoare, dar ele conduc la o intimitate autentică, construită pe adevăr, nu pe iluzii convenabile.
Depășirea unei crize comune este ca și cum am escalada împreună un munte dificil. Certurile și oboseala sunt inevitabile, dar priveliștea din vârf și sentimentul comun de victorie merită toate greutățile îndurate, legându-vă ca o echipă.
Când nu vă mai temeți de o criză, începeți să o vedeți mai degrabă ca pe o provocare decât ca pe o amenințare. Vă dați seama că o relație este un organism viu care trebuie să crească și să se schimbe, altfel va începe inevitabil să se destrame.
Citește și
- De ce ne alegem partenerii nepotriviți: orbirea atracției sănătoase
- Când să vorbim despre relațiile trecute: arta de a împărtăși fără a transfera povara
