Încă îți pasă de partenerul tău, dar o faci automat, fără implicare sinceră.
Planurile comune nu trezesc entuziasm, iar tandrețea a devenit un ritual lipsit de sentimente reale, relatează corespondentul .
Psihologii compară această stare cu epuizarea profesională, doar că ea apare în viața personală. Nu energia fizică este epuizată, ci resursele emoționale necesare pentru a menține o conexiune sănătoasă.
Pixabay
Epuizarea emoțională apare imperceptibil – la început pur și simplu te saturi de comunicare mai des, apoi începi să eviți discuțiile de la inimă la inimă. În etapa finală, chiar și atingerile partenerului pot fi iritante, deși nu există motive vizibile pentru conflicte.
Experții în relații subliniază un simptom cheie – sentimentul de devastare după timpul petrecut împreună. În loc de bucuria de a vă revedea, vă simțiți ușurați să fiți singuri și căutați din ce în ce mai des motive pentru a vă distanța.
Experiența personală a cuplurilor care au trecut prin această etapă arată că burnout-ul este adesea mascat de viața de zi cu zi. Îți scrii starea ca fiind oboseală de la serviciu, fără să realizezi că sursa epuizării se află în relația însăși.
Încercați să aflați exact când a dispărut bucuria de a fi pur și simplu cu partenerul dumneavoastră. Poate că s-a întâmplat după o perioadă de conflict intens sau, dimpotrivă, din cauza anilor de suprimare a emoțiilor și nevoilor.
Terapeuții vă sfătuiesc să vă răspundeți sincer: dacă această relație ar dispărea miraculos mâine, care ar fi primul dumneavoastră sentiment? Tristețe profundă sau mai degrabă ușurare? Răspunsul poate să nu fie plăcut, dar este foarte revelator.
Atunci când rezerva ta emoțională este epuizată, orice lucru mărunt necesită un efort incredibil. Continuați să îndepliniți îndatoririle unui „partener bun”, dar nu există niciun răspuns în interior – doar un gol pârjolit și un resentiment tăcut față de dumneavoastră și față de celălalt.
Burnout-ul apare adesea în cuplurile în care unul dintre parteneri joacă rolul de „donator” pentru o perioadă îndelungată. Mai devreme sau mai târziu, resursa de simpatie și sprijin se epuizează și este înlocuită de apatie – un mecanism de apărare al psihicului.Nu confundați epuizarea cu răcirea sentimentelor – prima este reversibilă cu abordarea corectă. Începeți cu pași mărunți: recunoașteți în fața dumneavoastră și a partenerului că sunteți obosit, fără a da vina pe el pentru acest lucru.
Recuperarea necesită o „vacanță emoțională” – un timp în care nu rezolvați probleme comune, ci pur și simplu vă relaxați unul cu celălalt. Reveniți la activitățile care obișnuiau să vă aducă amândurora plăcere, fără angajament.
Amintiți-vă că burnout-ul semnalează o ruptură a echilibrului „ia-l sau lasă-l”. Reveniți la elementele de bază: ce obțineți din această relație? Ce oferiți înapoi? Unde a apărut dezechilibrul?
Atunci când încetezi să mai ceri imposibilul de la tine și îți permiți să fii obosit, începe vindecarea. Învățați să vă conservați resursele emoționale, realizând că acestea nu sunt nelimitate.
Epuizarea nu este o judecată, ci un semn că o relație are nevoie de o repornire. Uneori merită să vă opriți și să vă odihniți pe margine, astfel încât să puteți continua călătoria împreună cu o vigoare reînnoită.
Citește și
- De ce nu ne putem opri în relațiile toxice: mecanismul capcanei emoționale
- Ce este igiena emoțională în relații: reguli discrete pentru sănătatea psihologică
