Îl întrebați constant dacă a mâncat, îi amintiți de programările la medic și îl sfătuiți cu privire la cel mai bun mod de a face față anumitor situații.
Ție ți se pare că aceasta este o manifestare a iubirii, dar partenerul îți răspunde din ce în ce mai des cu iritare și cereri de a „nu te mai băga în viața lui”, relatează corespondentul .
Psihologii o explică prin fenomenul de co-dependență, când grija se transformă într-o formă de control total. Ne justificăm comportamentul cu bune intenții, fără să ne dăm seama că, de fapt, încercăm să controlăm viața altei persoane.
Pixabay
Experții în relații trasează o linie clară: grija se concentrează pe nevoile celuilalt, controlul se concentrează pe propriile noastre anxietăți. Suntem controlori atunci când nu avem încredere în capacitatea partenerului nostru de a face față vieții fără îndrumarea noastră.
Experiența personală a multor persoane care s-au eliberat de codependență seamănă cu o poveste de recuperare. Ei recunosc că îngrijirea adevărată începe atunci când îi permitem partenerului nostru să fie adult și independent.
Încercați să urmăriți de câte ori într-o zi dați sfaturi nesolicitate sau încercați să controlați acțiunile partenerului dumneavoastră. Rezultatele acestei observații sunt adesea șocante – intervenim în viața altor persoane mult mai des decât credem.
Terapeuții sugerează un test simplu: întrebați-vă ce s-ar întâmpla dacă nu ați mai deține controlul asupra acestei situații. Dacă răspunsul provoacă panică, atunci este vorba despre control, nu despre grijă.
Atunci când ne supraprotejăm partenerul, ne punem inconștient în poziția unui părinte. Acest lucru ucide pasiunea și respectul reciproc, transformând relația într-o legătură adult-copil.
Învățați să faceți distincția între sprijin și intervenție. Sprijinul este oferit atunci când este cerut, intervenția este impusă împotriva voinței celuilalt. Primul consolidează relația, al doilea o distruge.
Amintiți-vă că îngrijirea adevărată respectă limitele și autonomia celeilalte persoane. Ea spune: „Sunt alături de tine dacă ai nevoie de mine”, nu „Știu cum îți poți trăi viața mai bine”.Controlul este adesea deghizat în responsabilitate, dar acestea sunt lucruri diferite. Responsabilitatea este grija față de consecințele propriilor acțiuni, iar controlul este încercarea de a gestiona acțiunile altcuiva.
Atunci când renunți la control, se întâmplă un miracol – partenerul tău începe să ia inițiativa și să își asume responsabilitatea de adult. Tu descoperitcă este foarte capabil să își gestioneze propria viață, iar relația voastră atinge un nou nivel de egalitate.
Dragostea adevărată nu ia libertatea, ci o oferă. Ea creează un spațiu în care doi adulți aleg în mod voluntar să fie împreună, în loc să se simtă obligați sau legați de lanțuri de control.
Acordă-ți permisiunea de a avea încredere în partenerul tău – în deciziile sale, în capacitatea sa de a face față, în dreptul său de a face greșeli. Această încredere va fi cel mai valoros dar pe care îl poți oferi relației tale.
Citește și
- Ce moștenim de la părinții noștri în relații: scripturi familiale invizibile
- Cum devin conflictele limbajul iubirii: nevoia ascunsă de certuri
