Cultura de pretutindeni ne impune ideea că undeva există un suflet pereche ideal, destinat de soartă.
Acest mit frumos ne obligă să trecem pe lângă oameni adevărați care nu se încadrează în tiparul basmului, potrivit unui corespondent .
Psihologii cred că această atitudine este una dintre cele mai distructive pentru relațiile pe termen lung. Ea creează iluzia că dragostea adevărată ar trebui să fie oferită ușor, fără efort sau compromis.
Pixabay
Așteptarea unui „suflet pereche” implică faptul că o persoană este incompletă pe cont propriu și nu poate fi fericită singură. Aceasta transferă responsabilitatea fericirii personale către o altă persoană, punând o povară imposibilă asupra acesteia.
Relațiile sănătoase nu sunt construite de două jumătăți, ci de două persoane întregi care au ales în mod conștient să parcurgă drumul împreună. Ei nu se completează reciproc ca un puzzle, ci își multiplică capacitățile ca aliați de încredere.
Căutarea unui „suflet pereche” ne face adesea să ignorăm semnalele de alarmă și diferențele serioase de valori. Se pare că, dacă este „destinul”, toate problemele se vor rezolva de la sine ca prin magie.
În practică, însă, se dovedește că masca romantismului ascunde o psihologie umană banală și nevoia de muncă zilnică. O femeie a mărturisit că a petrecut ani de zile căutând un „suflet pereche” până când și-a dat seama că căuta la alții ceea ce îi lipsea la ea însăși.
Ea și-a asumat propria viață, propria carieră și propriile hobby-uri și a încetat să mai aibă nevoie de cineva care să o completeze. Și atunci a întâlnit un bărbat cu care construirea unei relații a devenit o alegere conștientă și plină de bucurie, mai degrabă decât o nevoie disperată.
Abandonarea mitului sufletului pereche nu face o relație mai puțin romantică. Dimpotrivă, le dă o valoare nouă, mai profundă – alegi o persoană nu după un șablon, ci în fiecare zi din nou.
Dragostea devine nu un dat, ci un act activ, rezultatul a mii de decizii mici. Este ca și cum ai cultiva o grădină, mai degrabă decât să găsești un paradis gata făcut pe care cumva nimeni nu l-a observat înaintea ta.
Această abordare înlătură povara așteptărilor divine de la partener și ne permite să îl vedem ca pe o persoană vie. Cu toate ciudățeniile, defectele și dreptul la o dispoziție proastă.
Este greșit să credem că oamenii holistici nu au nevoie de relații. Au nevoie, dar într-un mod diferit – nu din foame, ci din abundență, din dorința de a-și împărtăși plenitudinea vieții.
Legătura lor nu este construită pe dependență, ci pe îmbogățire reciprocă și sprijin pentru căi independente. În loc să se uite unul la celălalt, ei privesc în aceeași direcție.
Acest lucru oferă o libertate uimitoare – capacitatea de a se despărți fără a simți că au fost rupți în două. Dar această libertate este adesea ceea ce face legătura atât de puternică, deoarece partenerii rămân împreună doar atât timp cât se simt bine.
Citește și
- De ce alegem parteneri indisponibili emoțional: atracția inconștientă pentru un port îndepărtat
- Cum să vorbim despre trecut fără să distrugem prezentul: arta dialogului atent
