Te surprinzi gândindu-te că rămâneți împreună nu din dragoste, ci din cauza fricii de panică de un apartament gol și de serile de singurătate.
Această frică devine un temnicer invizibil care te ține în cușcă într-o relație în care nu mai există de mult timp bucurie sau dezvoltare, relatează un corespondent .
Psihologii atribuie acest paradox nevoii noastre fundamentale de apartenență și recunoaștere, care uneori depășește chiar și căutarea fericirii. Creierul percepe singurătatea ca pe o moarte socială, activând aceleași departamente care răspund la amenințarea fizică.
Pixabay
Suntem gata să tolerăm indiferența, plictiseala și chiar umilința, doar pentru a nu ne confrunta cu spectrul exilului din sistemul de cuplu. Cu timpul, o astfel de uniune se transformă într-un teatru al absurdului, în care ambii parteneri joacă roluri de oameni fericiți, dar în spatele scenei suferă în tăcere.
Ei sărbătoresc aniversări, merg la întâlniri și se sărută dimineața, dar aceste ritualuri sunt ca niște mișcări de păpuși lipsite de conținut interior. Un terapeut de familie din Vladivostok compară astfel de cupluri cu niște vase comunicante în care circulă frica în loc de iubire.
Singura modalitate de a rupe acest cerc este să realizezi că singurătatea nu este o condamnare, ci un spațiu de întâlnire cu tine însuți. Încercați să vă imaginați cel mai rău scenariu al vieții fără un partener și veți realiza că majoritatea temerilor sunt imaginare.Capacitatea de a fi fericit singur nu este egoism, ci o condiție prealabilă pentru a construi relații sănătoase în viitor.
Citește și
- De ce ai nevoie de banii tăi în căsătorie: autonomia financiară ca bază pentru egalitate
- Cum devine rutina dușmanul intimității: Arta de a o păstra nouă
