Mulți oameni intră în relații ca și cum ar sări într-o barcă de salvare din corabia scufundată a singurătății lor.
Ei speră că cealaltă persoană le va astupa toate găurile interioare și le va aduce în sfârșit un sentiment de plenitudine a vieții, relatează .
Această abordare este asemănătoare cu încercarea de a construi o casă pe nisipul șubred al problemelor personale nerezolvate. Partenerului din această schemă i se atribuie în mod inconștient rolul de salvator, terapeut și sursă de aprobare eternă, ceea ce este o povară imposibilă pentru orice persoană.
Pixabay
Psihologii avertizează: dacă nu îți este bine singur cu tine însuți, împreună cu cineva va fi și mai dificil. Relațiile născute din teama de singurătate se transformă adesea într-o formă de co-dependență, în care partenerii nu pot trăi unul fără celălalt, dar nici nu suportă să fie împreună.
Ei se agață de legătură nu pentru că le aduce bucurie, ci din cauza terorii față de golul care îi așteaptă dincolo de prag. Este ca și cum doi oameni încearcă să se încălzească agățându-se unul de celălalt pe o banchiză de gheață, dar nu fac nimic pentru a ajunge la mal.
O persoană matură intră într-o relație nu din cauza lipsei, ci din exces – atunci când are ceva de împărțit cu celălalt. O astfel de persoană a devenit deja un individ și nu caută o completare, ci mai degrabă o continuare interesantă a sa.
El este ca o plantă întreagă, gata să se împletească cu o altă plantă întreagă, creând o formă de viață nouă, mai complexă. O cunoștință de-a mea mi-a mărturisit că, după o serie de iubiri nereușite, a decis să trăiască singur în mod deliberat pentru a se regăsi.
Un an mai târziu, a fost surprins să constate că nu se mai zbătea și nu mai intra în panică, iar noua sa relație era mult mai armonioasă, pentru că nu mai avea nevoie disperată de ea. Teama de singurătate este adânc înrădăcinată în biologia noastră, pentru strămoșii noștri, exilul din trib era echivalent cu moartea.
Cu toate acestea, în lumea modernă, acest instinct străvechi lucrează adesea împotriva noastră, determinându-ne să ne agățăm de conexiuni toxice sau pur și simplu lipsite de bucurie. Recunoașterea acestui mecanism este primul pas pentru a nu mai fi ostaticii propriei noastre naturi.
Adevărata intimitate este posibilă doar între două persoane mature din punct de vedere emoțional, care au învățat să își satisfacă propriile nevoi esențiale de securitate, recunoaștere și stimă de sine. Ei intră într-o relație nu pentru a obține ceva ce le lipsește, ci pentru a împărtăși bogăția pe care o au deja.
Uniunea lor este construită pe libertate, nu pe un sentiment de obligație sau frică. Cel mai bun mod de a testa sănătatea relației tale este să te întrebi: „Aș rămâne cu această persoană dacă mâine nu mi-ar mai fi teamă de singurătate?”.
Răspunsul sincer la această întrebare vă poate deschide ochii la multe lucruri și vă poate ajuta să separați sentimentele reale de cele impuse de frică.
Citește și
- Ce se întâmplă dacă trăiești cu ochii pe partenerul tău: cum să te salvezi într-o relație
- Cum să vorbești limba iubirii partenerului tău: de ce cadourile nu sunt totul
