În preajma sezonului, fiecare pervaz se transformă într-o filială a unei pepiniere, unde domnește o ordine strictă a udării și a iluminării.
Dar, uneori, cel mai simplu obiect de uz casnic, pe care îl trimitem de obicei la coșul de gunoi, poate deveni o armă secretă pentru creșterea unor răsaduri puternice, relatează corespondentul .
Este vorba despre cea mai obișnuită coajă de ou. Acest „recipient” de calciu are proprietăți unice la care rareori ne gândim.
În afară de avantajul evident de a economisi bani pe paharele de plastic, coaja oferă plantelor ceva mai mult. Aceasta eliberează treptat oligoelemente în sol, în primul rând calciu, care este vital pentru construirea celulelor.
Lipsa de calciu se manifestă mai târziu, deja pe plantele adulte, sub forma putrezirii vertexului la roșii sau ardei. Problema este că acest element se deplasează lent și prost prin țesuturile plantelor, de la frunzele vechi la cele noi.
Furnizându-l răsadurilor chiar la rădăcini, creăm o bază solidă pentru dezvoltarea viitoare. Înainte de utilizare, coaja trebuie spălată bine cu apă caldă pentru a elimina orice proteină reziduală.
Reziduurile organice, dacă ajung în sol, pot începe să mucegăiască și să acidifice substratul. Scoicile pure nu numai că sunt sigure, dar funcționează și ca agent antioxidant, favorizat de majoritatea culturilor vegetale.
Făcând cu grijă o gaură de drenaj în partea de jos cu ajutorul unui perforator sau al unui ac gros, creăm un mini-pot perfect. Principalul său avantaj este că, atunci când plantăm într-un loc permanent, nu este nevoie să traumatizăm rădăcinile prin scuturarea sau sertizarea cupei.
Este suficient să strângeți ușor cupa în mână, astfel încât să se crape, și să așezați planta în întregime în gaură. Rădăcinile unui ardei sau ale unei roșii tinere pot crește cu ușurință prin crăpăturile naturale, fără a întâmpina niciun obstacol.
Coaja continuă să lucreze în pământ, descompunându-se încet și hrănind tufa în creștere. Este un fel de hrănire prelungită care vine exact când planta are cea mai mare nevoie.
Desigur, această metodă nu este potrivită pentru culturile cu o perioadă lungă de creștere acasă, cum ar fi țelina rădăcină. Plantele mari își vor depăși pur și simplu „casele” fragile.
Dar pentru ardei, vinete și roșii cu perioada lor de două luni de păstrare pe fereastră este aproape ideală. Unii grădinari zdrobesc cojile și le adaugă la solul pentru recipientele obișnuite pentru răsaduri.
Și acest lucru funcționează, dar elimină principalul avantaj, acela că nu există stres la transplantare. Scoicile întregi plantate în groapă permit plantei să nici nu observe că și-a schimbat locul de reședință.
Această tehnică simplă demonstrează cum principiile consumului durabil și ale agriculturii ecologice se împletesc frumos în practică. Ea nu necesită costuri suplimentare, dar aduce beneficii tangibile, transformând deșeurile într-o resursă valoroasă pentru recoltele viitoare.
Citiți și
- Fără săpături: o revoluție tăcută a grădinarilor de legume inteligenți
- De ce cojile de banane fac minuni pentru trandafiri: potențialul ascuns al unui fertilizator tropical
