Se pare că dezgroparea grădinii de legume primăvara este o tradiție la fel de inevitabilă ca prima ninsoare.
e tot mai mulți proprietari de daci sunt surprinși să descopere că cele mai bune recolte ale lor cresc pe paturi care nu au fost atinse de o lopată de ani de zile, potrivit unui corespondent .
Pur și simplu au lăsat deoparte instrumentul familiar și au lăsat natura să își facă treaba. Refuzul de a cultiva adânc în pământ nu este un tribut adus lenei, ci un pas conștient bazat pe o înțelegere a vieții solului.
În adâncurile solului există un întreg univers de bacterii, ciuperci și viermi de pământ, care este distrus în mod regulat prin răsturnarea straturilor. Acești lucrători discreți creează o structură poroasă, saturând pământul cu aer și nutrienți fără contribuția noastră.
Săpatul constant transformă un strat fertil și viu în praf fără viață, care se transformă într-o crustă dură după prima ploaie. Sistemul natural de capilare al solului este distrus și, în loc să fie absorbită, apa pur și simplu se rostogolește pe suprafață.
Rădăcinile plantelor încep să se sufoce fără acces la oxigen și umiditate. Ce se sugerează în locul intervenției barbare?
Este suficientă o slăbire ușoară a suprafeței cu o freză plană sau o greblă la o adâncime de maximum 5-7 centimetri. Această metodă permite tăierea buruienilor fără a perturba ecosistemul existent.
Pământul își păstrează structura și continuă să respire din plin. Agricultura ecologică utilizează pe scară largă sideratele – plante ajutătoare care sunt semănate după recoltarea culturii principale.
Rădăcinile acestora sunt excelente în ceea ce privește afânarea solului, pătrunzând la adâncimi mari, acolo unde o lopată nu poate ajunge. Părțile superioare ale acestor culturi sunt apoi încorporate în sol, devenind un fertilizator natural valoros.
Mulcirea devine un aliat fidel în acest demers, acoperind solul cu un strat gros de paie, iarbă tăiată sau compost. Sub o astfel de pătură, solul rămâne umed și răcoros chiar și în căldura zilei, iar buruienile pur și simplu nu au suficientă lumină pentru a crește.
Mulciul se descompune treptat, hrănind locuitorii solului și îmbunătățind stratul de humus. Mulți oameni observă că trecerea la o metodă fără arat necesită o anumită readaptare mentală.
Primul sezon poate provoca chiar îndoieli, deoarece în exterior un astfel de pat pare mai puțin îngrijit. Dar deja în al doilea an, rezultatul vorbește de la sine: solul devine mai întunecat, mai afânat și clar mai fertil.
Randamentul pe astfel de parcele nu scade, ci dimpotrivă, crește constant în fiecare an. Legumele se dovedesc a fi mai puternice, mai gustoase și mai bine depozitate în timpul iernii.
Plantele, ale căror rădăcini se dezvoltă liber în solul structurat, sunt mai puțin bolnave și mai capabile să reziste dăunătorilor. Această abordare schimbă fundamental experiența dacilor în sine, economisind timpul și efortul care înainte erau cheltuite pentru săparea istovitoare a solului
Resursele eliberate pot fi canalizate către alte activități plăcute, cum ar fi crearea unui colț de relaxare. La urma urmei, o grădină de legume ar trebui să aducă bucurie, nu să devină un câmp de luptă istovitor.
Citește și
- De ce cojile de banane fac minuni pentru trandafiri: potențialul ascuns al unui îngrășământ tropical
- Cum coaja de portocală salvează plantele de interior de midges: o barieră împotriva insectelor citrice
