La începutul unei relații, creierul nostru realizează un truc uimitor – pictează un portret ideal al persoanei iubite, trecând cu vederea defectele și hiperbolizând virtuțile.
Această „orbire hormonală” ne dă un sentiment de euforie de neegalat, dar are un preț atunci când ochelarii roz încep inevitabil să se spargă, potrivit unui corespondent .
Mai devreme sau mai târziu, Făt-Frumos se dovedește a fi doar un bărbat care își întinde șosetele, iar prințesa din povești se dovedește a fi o femeie plină de viață, cu o dispoziție proastă. Coliziunea imaginii ideale cu realitatea devine atât de dureroasă pentru mulți oameni încât preferă să rupă relația, doar pentru a nu vedea prăbușirea fanteziilor lor.
Pixabay
Psihologii numesc acest fenomen „imagine divizată” – incapacitatea de a păstra în conștiință calitățile bune și rele ale partenerului în același timp. În loc de o percepție holistică a unei persoane, există o pendulare între doi poli: „este ideal” și „este groaznic”.
Această abordare în alb și negru nu lasă loc pentru sentimente complexe, reale. Dragostea matură începe tocmai în momentul în care îi permitem partenerului nostru să fie nu un ideal, ci o persoană obișnuită, complexă și uneori contradictorie.
Nu mai iubim imaginea fictivă și începem să recunoaștem și să acceptăm persoana reală cu toate „gândacii” și ciudățeniile ei. Este ca și cum am trece de la un reflector puternic, dar orbitor, la o lumină mai blândă și mai voluminoasă, care scoate în evidență toate detaliile din întuneric.
Una dintre cele mai eficiente modalități de a coborî din cer pe pământ este să vă faceți în mod conștient cea mai sinceră listă a calităților partenerului dumneavoastră. Includeți acolo nu doar marele său simț al umorului, ci și lentoarea enervantă de dimineață, nu doar generozitatea, ci și încăpățânarea.
Această listă nu este pentru a judeca, ci pentru a vă aminti de realitate. Idealizarea este adesea o evadare din viața însăși, cu complexitățile și imperfecțiunile ei.
Acceptându-ne partenerul întreg, învățăm să acceptăm întreaga lume și, în cele din urmă, pe noi înșine. Aceasta nu este o înfrângere, ci o adevărată victorie a maturității asupra viselor infantile.
Relațiile fără ochelari rozalii pot părea mai puțin vibrante, dar au avantajul incomparabil de a fi reale. Construiți o legătură nu cu o fantomă, ci cu o persoană vie, iar această legătură poate rezista oricărei furtuni, deoarece fundamentul ei este realitatea, nu iluzia.
Citește și
- Cum să citim printre cuvinte: de ce limbajul corpului este mai important decât mii de confesiuni
- De ce fugim din singurătate direct în singurătate singuri împreună: cum imaturitatea distorsionează relațiile
