Cumpărarea unei noi tigaii strălucitoare din fontă sau oțel carbon vă face nerăbdători să gătiți ceva pe ea.
Cu toate acestea, graba în această privință duce la dezamăgire: mâncarea se lipește, suprafața este acoperită cu rugină, iar așteptările nu sunt îndeplinite, relatează corespondentul .
A sări peste etapa de calcinare și tratament inițial este echivalent cu a nu acorda un instrument complex înainte de a-l cânta.
Tigăile metalice care nu au un strat de teflon sau de ceramică din fabrică vin cu un strat subțire de ulei tehnic pentru a le proteja de coroziune în timpul depozitării și transportului. Acest ulei nu este destinat gătitului, el trebuie îndepărtat complet, iar simpla spălare cu detergent nu este întotdeauna eficientă în acest caz.
Arderea într-un cuptor încins sau pe un arzător cu putere mare arde toate resturile de grăsime din fabrică și deschide porii metalului. Uleiul vegetal este absorbit ulterior în acești pori microscopici, formând un strat protector polimerizat – așa-numita „patină” sau „condiment”. Acest strat este suprafața antiaderentă naturală.
Procesul este similar cu întărirea; el schimbă însăși structura suprafeței, făcând-o mai puțin susceptibilă la lipirea alimentelor și mai rezistentă la oxidare. Fără acest pas, chiar și cel mai scump produs se va comporta capricios, iar fonta poate începe să ruginească după primul contact cu apa.
Autorul își amintește de prima sa tigaie din oțel, pe care, din nerăbdare, a spălat-o pur și simplu și a folosit-o pentru a prăji ouă. Rezultatul a fost deplorabil și demotivant. Abia după ce a învățat tehnologia calcinării, care a trebuit să fie făcută ex post facto, tigaia și-a îndeplinit potențialul și servește cu credință de mulți ani.
Tehnica de „umplere” cu ulei după calcinare este un ritual meditativ. Suprafața incandescentă și afumată este îndepărtată de pe foc, se aplică un strat subțire de ulei cu punct de fum ridicat cu ajutorul unui șervet de hârtie și al unui clește, apoi se încălzește din nou pentru scurt timp. Uleiul polimerizează, creând un strat dur, aproape vitros.
Repetarea acestei proceduri de mai multe ori nu este o exagerare, ci o investiție în viitor. Fiecare strat nou face suprafața mai netedă și mai consistentă. În timp, o astfel de tigaie începe să funcționeze chiar mai bine decât multe analoge antiaderente, rezistând la temperaturi ridicate și la spatule metalice.
Ignorarea acestei etape duce la o luptă constantă cu lipirea și la o deteriorare treptată a tigăii. O tigaie „condimentată” corespunzător, pe de altă parte, nu face decât să se îmbunătățească de-a lungul anilor, devenind o moștenire de familie. Nu se teme de zgârieturi, poate fi spălată cu o cantitate mică de detergent și este întotdeauna gata de utilizare.
Citește și
- De ce supa devine tulbure: o explicație științifică care vă va face supa limpede ca cristalul
- Când să sărezi cartofii la fiert: o controversă care împarte chiar și bucătarii experimentați în două tabere
