Ideea de a utiliza un produs alimentar ca agent de protecție a plantelor pare la prima vedere o risipă absurdă.
Cu toate acestea, în cazul laptelui și al căpșunilor de grădină, această metodă și-a găsit justificarea științifică și a fost acceptată de mulți grădinari practicieni, relatează un corespondent .
Tratamentul laptelui funcționează în mai multe moduri în același timp. Cea mai frecventă problemă pe care această soluție este destinată să o combată este oidioza, o boală fungică care acoperă frunzele cu un strat albicios.
Zerul de lapte conținut în produs creează o peliculă subțire pe suprafața frunzei, care împiedică sporii fungici să germineze și să se instaleze. Pentru prepararea soluției de lucru, se utilizează lapte degresat sau zer, diluându-le cu apă într-un raport de aproximativ 1:1.
Soluția prea concentrată poate provoca arsuri pe frunzele fragede, precum și să lase în urmă un miros neplăcut de acritură. Totul este bun cu moderație.
În plus față de protecția împotriva ciupercilor, laptele servește ca hrană foliară ușoară pentru căpșuni. Acesta conține potasiu, calciu, fosfor și o serie de aminoacizi utili care sunt ușor absorbiți de plantă prin placa foliară.
Aceasta oferă tufișurilor un impuls suplimentar pentru creștere și depunerea bobocilor florali. Tratamentul se efectuează pe vreme uscată, dar înnorată, astfel încât picăturile de soluție să aibă timp să fie absorbite și să nu ducă la arsuri solare.
Cel mai bine este să se facă dimineața devreme sau în orele serii. Pulverizați nu numai partea superioară, ci și partea inferioară a frunzelor, unde se ascunde adesea principala amenințare.
Mirosul soluției de lapte are proprietatea de a respinge unele insecte dăunătoare, în special, acarienii păianjen. Desigur, nu este un insecticid la fel de puternic ca produsele specializate, dar funcționează destul de bine ca măsură preventivă.
Acest lucru face ca metoda să fie și mai universală. Astfel de tratamente pot fi efectuate la intervale de 10-14 zile pe tot parcursul sezonului, începând din momentul înmulțirii frunzelor tinere în primăvară.
Este deosebit de important să se facă acest lucru în perioadele de umiditate ridicată, când riscul de apariție a bolilor fungice este maxim. Principalul lucru este să nu se exagereze și să se monitorizeze reacția plantei.
Această metodă ecologică și sigură vă permite să reduceți semnificativ utilizarea fungicidelor chimice pe parcela dumneavoastră. Ea se încadrează perfect în conceptul de agricultură ecologică, în care sănătatea pe termen lung a solului și a plantelor nu este o prioritate, ci mai degrabă efectul imediat.
Citiți și
- De ce să torni un pumn de ovăz în groapă când plantezi cartofi: metoda bunicului pe care știința o justifică
- Un bidon de udare în locul unui sistem costisitor: cum să organizați irigarea prin picurare cu propriile mâini
