Urletul unui câine care captează zgomotul unei sirene de ambulanță nu îi face doar pe vecini să tremure.
Acest sunet pare să fie ceva primordial, un ghid direct către trecutul sălbatic al întregii specii, relatează corespondentul .
Totuși, motivul acestui comportament poate fi mult mai prozaic și legat de particularitățile canin auzul, care captează lumea în game de frecvențe complet diferite. Pentru un om, o sirenă este un sunet puternic și neplăcut, dar pentru un câine poate fi asemănat cu o cacofonie dureroasă pentru urechi.
Animalul încearcă să se „adapteze” la acest stimul prin alăturarea instinctivă prin urlete, așa cum ar face rudele sale din haită. Acesta nu este un concert conștient, ci mai degrabă un răspuns forțat la disconfortul acustic.
Medicul veterinar Alexei Voronov explică faptul că unele frecvențe, în special cele înalte și intermitente, pot provoca o durere fizică reală unui câine. Urletul în acest caz nu esteimitațieAcesta este un mod de a comunica cu sursa de iritare la același nivel. Este o modalitate de a comunica cu sursa iritației la propriul nivel.
Husky-ul unui vecin, în mod normal tăcut, începea invariabil să urle la un anumit ton al alarmei unei mașini parcate. Stăpânii ei au observat că, dacă îi îndreptau ușor atenția către o recompensă sau un joc în acel moment, reacția dispărea. Acum, pur și simplu închid ferestrele când aud un sunet familiar afară.
În mod interesant, câinii reacționează la unele sirene mai des decât la altele. Este vorba despre modularea specifică a frecvenței. Sunetele care seamănă cu urletele naturale ale semenilor lor (lungi, prelungite și răsunătoare) provoacă un răspuns mai puternic. Semnalele ascuțite și sacadate sunt mai susceptibile de a provoca lătratul decât urletul.
Experții în comportament nu recomandă să vă certați câinele pentru urlete, deoarece acesta acționează conform unor instincte profunde. Țipatul nu va face decât să-i crească stresul și să-i creeze o asociere negativă. Este mult mai eficient să dați dovadă de înțelegere și să oferiți o alternativă sub forma unei distracții pozitive.
Încercați să creați „zgomot alb” pentru animalul dvs. de companie în momentele în care se aude o sirenă: puneți niște muzică liniștită sau televizor. Acest lucru va ajuta la înecarea sunetului enervant și va reduce severitatea reacției. În timp, câinele se poate obișnui cu un anumit zgomot dacă acesta nu este însoțit de consecințe negative.
Observați-vă animalul de companie: dacă urletul a devenit frecvent și apare fără un motiv acustic aparent, poate fi un semn de anxietate, plictiseală sau chiar durere. În acest caz, un dialog cu un medic veterinar sau zoopsicolog va fi mai util decât găsirea unor dopuri de urechi pentru câinele dumneavoastră.
Citește și
- Ce se întâmplă dacă îi permiți totul câinelui tău: mituri și limite ale permisivității
- De ce un câine își linge fața: comunicarea în limbajul ritualurilor străvechi
