Imaginea adorabilă a unui câine care ronțăie iarbă suculentă pe gazon se încheie cel mai adesea cu un episod mai puțin liric – vărsăturile care urmează.
Mulți stăpâni sunt convinși că acesta este modul animalului de companie de a-și „curăța stomacul” și au parțial dreptate, potrivit unui corespondent .
Firele rigide de iarbă irită într-adevăr pereții stomacului și pot ajuta la eliminarea resturilor nedigerate sau a părului. Cu toate acestea, a reduce totul la o clătire vindecătoare ar fi prea simplu.
Câinii, în special cei a căror alimentație este echilibrată, mănâncă și iarbă ocazional, fără a avea probleme digestive ulterioare. Aceasta poate fi o modalitate banală de a suplini un deficit de fibre, care îmbunătățesc peristaltismul intestinal, sau o modalitate de a obține anumiți micronutrienți conținuți în plante.
Nutriționistul veterinar Marina Kovaleva subliniază importanța contextului. Dacă un câine face acest lucru în mod ad hoc, selectiv și fără o anxietate comportamentală pronunțată, probabil că nu este nimic îngrijorător.
Dar dacă mâncatul ierbii a devenit un ritual compulsiv, însoțit de vărsături sau diaree frecvente, acesta este un semnal direct pentru o examinare completă. Observați ce fel de iarbă alege animalul dumneavoastră.
Adesea, ei găsesc intuitiv plante cu efecte antiinflamatorii ușoare sau calmante, cum ar fi iarba de grâu. Acestea sunt cunoștințe transmise, poate la un nivel instinctiv. Dar, în mediul urban, există un risc mare de a mânca iarbă tratată cu substanțe chimice sau otrăvitoare, ceea ce este mortal.
Câinele, un metis de talie mare, găsea și mânca primii muguri de urzici tinere în fiecare primăvară cu o precizie ritualică. O făcea cu grijă, fără să se ardă, iar după aceea arăta vesel și mulțumit.
Medicul veterinar a presupus atunci că acesta era modul câinelui de a obține o porție de vitamine după iarnă și nu i-a interzis acest lucru, sfătuindu-l doar să aleagă locuri curate.
Dacă comportamentul este deranjant, pasul logic este să adăugați mai multe legume în dieta câinelui, cum ar fi morcovi rași sau dovleac, sau grâu germinat special vândut în magazinele pentru animale. Aceasta este o alternativă sigură la iarba de pe stradă și va satisface nevoia de fibre grosiere.
Nu vă lăsați niciodată câinele să mănânce iarbă în oraș, pe marginea drumului, în grădini publice cu semne evidente de tratament chimic sau în locuri necunoscute. Mai bine, cultivați verdețuri sănătoase acasă, pe pervazul ferestrei, într-un recipient, creând o mini-pajiște pentru animalul dumneavoastră.
Ovăzul sau grâul încolțesc rapid și constituie un supliment sigur excelent. Data viitoare când ieșiți la plimbare, nu vă smulgeți brusc câinele din iarbă, ci observați-i comportamentul.
Acesta este modul ei personal de a avea grijă de ea însăși, limbajul corpului care vorbește despre nevoile ei interioare. Sarcina ta nu este să interzici, ci să asiguri acest dialog străvechi cu natura.
Citește și
- De ce pisica aruncă lucrurile de pe masă: fizica atracției și a atenției
- De ce urlă un câine la sirene: misterul rezonanței acustice
