Gelozia este considerată în mod tradițional un sentiment rușinos, distructiv, un semn de neîncredere și slăbiciune.
Opinia publică oferă două căi: să o reprimăm în noi înșine sau să o revărsăm sub forma unui scandal, relatează corespondentul .
Ambele opțiuni nu fac decât să împingă problema în adâncuri, permițându-i să corodeze în liniște relația din interior. Psihologii sugerează o a treia cale – de a percepe gelozia nu ca pe un dușman, ci ca pe un mesager important, deși neplăcut.
Pixabay
Este un simptom care indică un fel de disfuncție în sistemul relațional. A-l ignora este ca și cum ai opri detectorul de fum într-un incendiu pentru că este enervant să-l auzi.
Adesea, gelozia nu indică o amenințare reală din exterior, ci mai degrabă probleme interne: stima de sine scăzută a persoanei geloase, un sentiment de pierdere a valorii de sine în cuplu sau un contact emoțional întrerupt între parteneri.
Este posibil să nu fiți gelos pe o persoană anume, ci pe ușurința și deschiderea pe care partenerul le arată cu alții, dar le ascunde acasă. Există și situația opusă, când gelozia este un semnal al unor limite cu adevărat rupte, pe care unul dintre parteneri nu vrea să le observe.
De exemplu, la flirt, care este deghizat în „comunicare prietenoasă”, sau la înșelăciune emoțională, atunci când cele mai intime gânduri ale unei persoane se confesează nu celeilalte jumătăți, ci cuiva de pe margine.
Cheia este să ai o conversație sinceră în care accentul se mută de la acuzații („îi acorzi prea multă atenție”) la sentimentele și nevoile tale („mă simt singură când petreci ore întregi pe social media, îmi lipsește legătura noastră profundă”). Este o conversație nu despre control, ci despre reconectare.
O cunoștință a trecut printr-o perioadă de gelozie agonizantă față de munca soției sale. În loc de scene, el a spus odată: „Mi-e dor de serile noastre când puteam doar să stăm de vorbă.Hai să ne facem timp pentru asta, da?”. Se pare că și ea tânjea după intimitate, dar se cufundase într-un proiect pentru a scăpa de rutină. Gelozia arăta spre o problemă pe care o rezolvaseră împreună.
Nu există o rețetă universală, dar dacă gelozia a devenit un fundal cronic al vieții tale, este un motiv bun să te oprești și să te întrebi: ce anume mă doare atât de tare? Ce îmi lipsește în această relație sau în mine?
Răspunsul poate să nu fie plăcut, dar este singurul care îți permite să mergi mai departe – spre încredere sau spre o despărțire conștientă. O relație fără o umbră de gelozie este mai mult mit decât realitate.
O uniune sănătoasă se caracterizează nu prin absența acestei emoții, ci prin capacitatea ambilor parteneri de a-i descifra mesajul și de a negocia noi reguli ale jocului care să îi readucă pe amândoi la un sentiment de siguranță și valoare.
Citește și
- De ce confundăm dragostea cu anxietatea: cum gândurile intruzive dau de gol dependența
- Cum să nu mai fii un salvator: De ce sacrificiul tău dăunează iubirii
