În căutarea unei recolte ecologice, se aruncă adesea o privire asupra dulapului de medicamente de acasă, unde un flacon de iod stă modest printre alte lucruri.
Acest antiseptic, după cum se pare, este capabil să facă multe dincolo de pielea umană, mai ales pe un pat de căpșuni de grădină, relatează corespondentul .
Acesta funcționează ca un fungicid și stimulent puternic în același timp, consolidând imunitatea plantelor și suprimând dezvoltarea sporilor de putregai cenușiu. Pentru tratamentul de primăvară se prepară o soluție din 5-10 picături de soluție alcoolică de iod la 10 litri de apă, amestecând bine.
Această compoziție se toarnă peste arbuști după curățarea patului de frunzele vechi, cheltuindu-se aproximativ 0,5 litri per plantă. Iodul nu numai că dezinfectează solul la rădăcini, dar dă și un impuls de pornire pentru creșterea frunzelor tinere, care vor fi baza fotosintezei.
În perioada avansării tulpinii florale și a înmuguririi efectuați tratamentul foliar pe frunze, reducând concentrația la 3-5 picături pe aceeași găleată de apă. Pulverizarea trebuie făcută pe vreme înnorată sau seara, astfel încât picăturile de cristalin să nu provoace arsuri pe frunzele delicate.
Această procedură reduce semnificativ riscul de deteriorare a florilor și ovarelor de către principalul flagel al căpșunilor – putregaiul cenușiu. Mecanismul de acțiune se bazează pe proprietățile oxidante ale iodului, care perturbă metabolismul celulelor fungice, împiedicându-le să se dezvolte.
Pentru plantă, însă, acest element în microdoze este benefic, participând la reglarea sistemelor enzimatice și crescând viabilitatea generală. Este un echilibru delicat între otravă și leac, în care dozajul decide totul.
S-a observat că, după astfel de tratamente, boabele sunt mai puțin afectate de melci, care sunt aparent descurajați de mirosul specific. În plus, plantația capătă un aspect mai îngrijit și mai sănătos, iar frunzișul se distinge printr-o culoare verde închis bogat.
Randamentul crește nu atât prin creșterea numărului de boabe, cât prin conservarea celor deja formate. Este important să realizăm că iodul nu este un aliment nutritiv, ci mai degrabă un agent protector și stimulator.
Acesta nu înlocuiește un îngrășământ complet, dar funcționează perfect în combinație cu acesta, sporindu-i efectul. Rezultatul este vizibil mai ales pe plantațiile slăbite după iarnă sau pe plantațiile vechi care au nevoie de reanimare.
Adversarii metodei semnalează, pe bună dreptate, riscul acumulării de iod în sol în caz de fascinație excesivă. Prin urmare, aceasta nu trebuie aplicată mai mult de 2-3 ori pe sezon, respectând cu strictețe dozele minime.
Ca în cazul oricărui remediu puternic, aici este importantă moderația și atenția la reacția plantelor. Această metodă din categoria „ieftine și surâzătoare” demonstrează cum cunoștințele de chimie și biologie pot fi transformate într-un instrument practic.
El ne reamintește că granița dintre farmacie și grădina de legume este foarte arbitrară, iar multe soluții se află la intersecția disciplinelor. Flaconul cu iod devine un simbol al acestei abordări îndrăznețe și experimentale a grădinăritului.
Citește și
- De ce calendarul lunar nu funcționează fără corecția vremii: demascarea abordării astrologice
- Ce se întâmplă dacă uzi castraveții cu infuzie de pâine: un boom de drojdie pentru masele verzi
