Cultura romantică prezintă adesea iubirea ca o disoluție completă în celălalt: „suntem una”, „jumătăți”, „ne înțelegem fără cuvinte”.
Sună frumos, dar în practică o astfel de idee devine adesea o capcană care duce la pierderea de sine, potrivit corespondentului .
Adevărata intimitate este posibilă doar între doi oameni întregi care își deschid voluntar lumea unul altuia, dar nu își demontează zidurile până la pământ. Granițele nu sunt baricade, ci mai degrabă reguli de ospitalitate în spațiul tău personal.
Pixabay
Ele îi spun partenerului tău unde se termină zona ta de confort și unde începe teritoriul respectului. Poate fi vorba despre timpul petrecut singur, socializarea cu prietenii, autonomia financiară sau pur și simplu dreptul de a fi într-o dispoziție proastă fără a fi imediat interogat.
Lipsa unor limite clare generează nemulțumiri, resentimente și un sentiment cronic de a fi „folosit”. Așteptăm în tăcere ca partenerul să își dea seama singur de nevoile noastre și apoi ne supărăm când acest lucru nu se întâmplă. Aceasta este o atitudine copilărească care este distructivă pentru relațiile dintre adulți.
Psihologul și autorul a numeroase lucrări pe această temă, Robert Glover, o numește „coaching” – a-i învăța pe ceilalți, cu blândețe, dar asertiv, cum să ne trateze. „Tu ești îngrijitorul suprem al limitelor tale.
Dacă nu marchezi tu însuți gardul, nu ar trebui să fii surprins că cineva va trece prin straturile tale de flori”, spune el. stabilirea limitelor este înfricoșătoare: simți că partenerul tău se va simți ofensat, se va înfuria sau, mai rău, va pleca. Dar dacă un simplu „Nu mă simt confortabil să discut despre asta acum” sau „Nu sunt pregătit să împrumut atât de mulți bani” poate distruge o relație, atunci ce era atât de valoros în ea?
Relațiile sănătoase sunt întărite doar de acorduri oneste și clare. Un partener căruia îi pasă va fi mai degrabă recunoscător pentru sinceritate decât supărat. Aceasta îl scutește pe el sau pe ea de a fi nevoit(ă) să vă citească gândurile și să meargă pe terenul minat al așteptărilor dumneavoastră nespuse.
Limitele se referă și la responsabilitate: pentru emoțiile tale, deciziile tale, timpul tău. Nu mai da vina pe partenerul tău pentru faptul că ai fost obosită mult timp pentru că ai ezitat să renunți la planurile lui. Nu-i mai cereți lui/ei să vă rezolve problemele interne.
Atunci când fiecare este responsabil de propria „zonă”, există un sentiment uimitor de ușurință și siguranță într-un cuplu. Poți fi vulnerabil fără teama că se va profita de slăbiciunea ta. Puteți face greșeli fără să vă așteptați la critici peiorative.Acest lucru pregătește terenul pentru adevărata intimitate bazată pe încredere, care nu poate fi construită pe ruinele propriului sine. De asemenea, pasiunea și atracția se sting adesea fără limite, deoarece dispare însăși distanța necesară dorinței.
Oamenii prea uniți încetează să mai fie interesanți unul pentru celălalt, devin extensii previzibile ale lor. Un mic teritoriu al personalului – gândurile lor, hobby-urile lor, secretele lor – menține interesul și respectul sănătos.
Testul este simplu: după ce petreceți timp împreună, vă simțiți plini sau goi? În cazul celui din urmă, sunt șanse mari ca limitele tale să fi fost încălcate și să fi „împărțit” cu partenerul tău nu doar compania, ci și energia ta fără rezerve.
Puteți începe cu puțin: expuneți-vă nevoia cu calm și fără scuze. „În seara asta vreau să-mi petrec seara citind, hai să ne vedem mâine” – aceasta nu este respingere, ci grija față de resursa ta, care în cele din urmă va fi benefică și pentru relație.
În timp, devine un obicei și nu mai este văzut ca ceva revoluționar. Pur și simplu știi unde te termini tu și începe un alt adult, respectat și iubit, care merge alături de tine, dar nu în tine.
Citește și
- Nu mai „lucrați la relații”: paradoxul în care se naște armonia
- De ce avem nevoie de obiective comune: cum ne salvează cauza comună de la divorțul domestic
