O forță invizibilă care ne atrage din nou și din nou în relații în care jucăm roluri mult timp familiare, adesea dureroase.
Chiar și după ce ne promitem ferm că „eu voi fi altfel”, ne alegem inexplicabil parteneri cu care jucăm variante ale scenariului parental, potrivit corespondentului .
Inconștientul ajunge la un model familiar, chiar dacă doare, pentru că este sinonim cu „iubirea” în memoria noastră cea mai profundă. Pentru un copil, iubirea părinților nu este o abstracție, ci un set concret de acțiuni, intonații și reguli.
Pixabay
Dacă tata a arătat grijă prin critică și mama prin sacrificiu, un adult va căuta și va recrea inconștient acest format de apropiere. Psihanalistul John Bowlby a numit acest lucru „modelul interior de lucru”.
Este o hartă a realității, întocmită în copilărie, cu ajutorul căreia navigăm în lumea adultă a relațiilor. Ieșirea de pe drumul bătătorit este înfricoșătoare – este un salt în necunoscut, unde nu este clar cum să fii iubit.
Nu repetăm doar scenariul, ci încercăm să îl reparăm. Fata care a crescut cu un tată rece caută în subconștient bărbați indisponibili emoțional pentru ca de data aceasta, ca adult, să le poată câștiga dragostea și căldura. Este o încercare de a reda situația traumatică și de a câștiga.
Până când acest impuls inconștient nu este realizat, suntem condamnate să călcăm pe aceeași greblă, crezând că suntem doar ghinioniste cu bărbații. Partenerii se schimbă, dar dinamica relației rămâne izbitor de asemănătoare: același tip de conflicte, aceleași impasuri, aceleași sentimente în final.
Există o singură cale de a rupe acest ciclu – o examinare minuțioasă și onestă a primei școli a dragostei. Ce reguli erau în vigoare acolo? Cum erau exprimate sentimentele? Ce era considerat bun și ce era considerat rău într-o relație?
Terapeutul de familie Ivan Karpov sfătuiește să se facă o „hartă” detaliată a relațiilor dintre părinți, fără a da evaluări, ci pur și simplu înregistrând faptele. „Uitați-vă la uniunea lor așa cum un antropolog se uită la un trib necunoscut. Acest lucru te va ajuta să separi experiența lor de a ta și să înțelegi ce tipare ai luat cu tine”, explică el.
Conștientizarea este jumătate din bătălie. Când vă surprindeți spunându-i partenerului fraza mamei dvs. sau reacționând la stres așa cum o făcea tatăl dvs. există un punct de alegere. Puteți continua drumul sau vă puteți opri și întreba: Ce aș vrea *eu* să fac?
Un nou model se construiește încet, cu alunecări și reculuri. Este ca și cum ai învăța să scrii cu o mână diferită – la început este nefamiliar, murdar și foarte plictisitor. Este nevoie de exercițiu și de multă răbdare cu tine însuți.
În momentele de criză este extrem de util să te întrebi nu „ce vrea partenerul meu de la mine?”, ci „ce vreau eu în această relație?”. O întrebare care în scenariul parental era adesea inacceptabilă sau egoistă.
În alegerea comportamentului opus celui al părinților tăi, este important să nu cazi în extrema cealaltă. Dacă mama ta a fost sacrificială, asta nu înseamnă că trebuie să devii rece și egoist. Trebuie să îți găsești propria cale, a treia – una matură și care să echilibreze grija pentru tine și pentru ceilalți.
A lucra cu scenariul nu înseamnă să-ți învinovățești părinții, ci să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta de adult. Ei au dat ceea ce au putut pe baza abilităților și traumelor lor. Acum este rândul tău să îți scrii povestea de la zero.
Psihoterapia se încadrează perfect în acest proces și devine un spațiu sigur pentru a trăi noi comportamente. Aici puteți încerca să fiți diferiți fără teama de a fi judecați sau de a vă rupe relația.
În timp, veți începe să observați la potențialii parteneri nu doar trăsături familiare arse, ci și calități noi, sănătoase, care înainte erau pur și simplu trecute cu vederea sau păreau plictisitoare.
Întreruperea unei moșteniri de durere este unul dintre cele mai demne și provocatoare lucruri pe care le puteți face în viață. Este un dar nu numai pentru tine, ci și pentru generațiile viitoare care vor moșteni un scenariu diferit, mai sănătos.
Încetezi să mai fii o marionetă a programelor invizibile ale familiei și devii un autor. Iar aceasta este, poate, cea mai reală, cea mai adultă libertate.
Citește și
- Cum devine corpul un detector de minciuni al relației tale: când te doare spatele și problema este partenerul tău
- De ce plictiseala într-o relație este un semnal ascuns pentru o nouă intimitate
