Viața adultă pare sinonimă cu eliberarea de programe: culcatul în zori, săritul peste micul dejun, lucrul pe reprize.
Ne mândrim cu această spontaneitate, considerând-o un semn al unei vieți ocupate, relatează .
Dar se pare că creierul și corpul nostru tânjesc cu disperare după predictibilitate, suferind în liniște din cauza schimbării constante a regulilor jocului. Ritmurile biologice nu sunt o abstracție, ci un mecanism intern clar care controlează eliberarea hormonilor, digestia, temperatura corpului și funcțiile cognitive.
Pixabay
Culcându-ne și trezindu-ne la ore diferite, perturbăm în mod constant aceste reglaje fine, ca și cum ne-am seta ceasurile în fiecare zi într-o direcție aleatorie. Un experiment cu mersul regulat la culcare, chiar și în weekend, mi-a dat peste cap ideea de productivitate matinală.
Rutinele regulate nu sunt despre austeritate, ci despre eliberarea resurselor mentale. Atunci când organismul știe când să se aștepte la hrană și odihnă, nu mai irosește energie pentru adaptare și anxietate.
Nu mai luați o sută de microdecizii precum „la ce oră să mâncăm”, lăsând energie pentru ceva cu adevărat important. Este ca și cum ți-ai curăța biroul de gunoaie înainte de a începe un proiect.
Endocrinologul Lydia Markova compară un program consistent cu un antrenament pentru hipotalamus, principalul dirijor al ritmurilor noastre. Cu cât suntem mai consecvenți, cu atât acesta conduce cu mai multă încredere orchestra de cortizol, melatonină și grelină.
Ruptura de program este ceea ce ea numește cea mai comună și subestimată sursă de oboseală cronică. Nu începeți cu un cadru rigid, ci cu două puncte de ancorare: ora trezirii și prima masă.Încercați să le respectați chiar și sâmbăta, iar organismul va răspunde cu recunoștință. Nu veți observa un miracol în prima săptămână, dar după o lună vă veți da seama că vă este mai ușor să adormiți și că energia nu vă mai părăsește la ora 15:00.
Un regim nu creează o cușcă, ci o structură în interiorul căreia este posibilă adevărata libertate creativă și emoțională. Faptul că știi că totul are timpul său te face mai puțin anxios cu privire la oportunitățile ratate.
Este o fundație plictisitoare, dar incredibil de solidă, pe care să construiești ceva cu adevărat interesant și viu.
Citește și
- Cum să opriți dialogul intern înainte de a merge la culcare: instrucțiuni pentru oprirea creierului
- De ce avem nevoie de cardio plictisitor: magia tăcută a mișcării monotone
