Când stresul vine în valuri, mâna ajunge la o tabletă de ciocolată sau la rețelele de socializare în căutarea unei distracții.
Încercăm să stingem această furtună interioară, să o calmăm din interior, relatează corespondentul .
Dar corpul înțelept ne oferă cu insistență un algoritm de acțiune complet diferit, străvechi, înregistrat în ADN-ul nostru. Stresul este, de fapt, o eliberare de energie, o cerere de acțiune fizică.
Pixabay
Hormonii cortizol și adrenalină pregătesc mușchii pentru o alergare sau o luptă, crescând ritmul cardiac. Statul „blocat” sau derularea pe bandă lasă această energie neutilizată, prinsă în interior, ducând la sentimente de înfrângere și anxietate.
Mi-a trebuit un an de terapie pentru a realiza că anxietatea mea „leneșă” era pur și simplu o pregătire musculară nerealizată. A fi activ fizic în timp ce ești stresat nu este doar un sfat pentru „a-ți distrage atenția”.
Este literalmente îndeplinirea unui program biologic pe care corpul dumneavoastră l-a pus în mișcare. Prin mișcare, metabolizați hormonii de stres, oferindu-le o utilizare specifică.
După douăzeci de minute de mers vioi în aer curat, nivelul presiunii interne scade nu pentru că problema a dispărut, ci pentru că organismul a avut ocazia să reacționeze. Psihologul Mikhail Zaitsev oferă clienților o metaforă simplă: imaginați-vă stresul ca pe un colorant strălucitor și coroziv aruncat într-un pahar cu apă.
Statul pe loc nu face decât să-l agite, colorându-vă întreaga ființă. Mișcarea este procesul de a turna acea apă în râu, unde colorantul se dizolvă în mod natural și este purtat de curent.
Sarcina ta este pur și simplu să deschizi robinetul. Nu trebuie să stabiliți recorduri olimpice. Uneori este suficient să urci și să cobori scările, să lovești activ sacul de box sau doar să freci intensiv podelele.
Scopul este să activați grupe mari de mușchi și să vă intensificați respirația. Corpul tău îți va mulțumi, iar mintea ta va fi atât de clară încât soluția la problemă poate veni de la sine.
Refuzând să ne mișcăm sub stres, mergem împotriva propriei noastre naturi. Transformăm un mecanism mobilizator util într-o încărcătură toxică care ne otrăvește din interior spre exterior.
Data viitoare când simțiți că „vă prăbușiți”, încercați să nu vorbiți cu voi înșivă, ci ieșiți din cameră și faceți o plimbare. Scoateți-vă bestia interioară la o plimbare și ea va înceta să mai zgârie la ușa liniștii voastre sufletești.
Citește și
- Cum liniștea obișnuită vindecă nervii: o resursă uitată într-o lume a zgomotului
- Setea este un sfătuitor rău: de ce nu ar trebui să beți apă doar „în voie”
