Pare o idee genială să nu arunci cojile, ci să le transformi într-un îngrășământ nutritiv pentru aceleași culturi de nucifere.
Dar această aparentă prietenie ecologică se dovedește a avea probleme serioase care depășesc presupusele beneficii, potrivit unui corespondent .
Cojile de cartofi, în special cele cu pielițe luate din legumele cumpărate de la magazin, poartă adesea o încărcătură invizibilă de agenți patogeni. Phytophthora, parsha și rhizoctoniosis sunt perfect conservate pe resturile de coajă, așteptându-și ora vedetă în sera dumneavoastră.
Îngropate în pământ, ele devin un focar de infecție, pe care îl livrezi cu mâna ta la rădăcinile plantelor sănătoase. Aceasta este ruleta rusească, în care este în joc întreaga recoltă viitoare.
Chiar dacă îți cultivi singur cartofii, riscul nu pleacă nicăieri. Orice putregai sau boală fungică care nu a fost observată în timpul curățării va avea condiții ideale de dezvoltare chiar în pat.
Curățarea atrage nu numai sporii de boală, ci și atenția rozătoarelor care pot mirosi amidonul de la distanță. Șoarecii și șobolanii vă pot întoarce culturile în căutarea acestei bunătăți, deteriorând sistemele radiculare.
Singura modalitate relativ sigură de a utiliza deșeurile de cartofi este compostarea acestora pentru o perioadă îndelungată într-o grămadă de compost fierbinte, unde temperatura omoară agenții patogeni. Dar acest lucru necesită timp și o organizare adecvată a procesului, nu o groapă într-un colț al parcelei.
Uscarea și mărunțirea curățeniei, care sunt adesea recomandate, nu oferă nici ele o garanție completă. Unele bacterii și spori au o capacitate de supraviețuire fenomenală și se pot reactiva atunci când sunt expuși la umiditate.
Agricultura ecologică nu se bazează pe îngroparea fără discernământ a oricăror deșeuri, ci pe gestionarea conștientă a materiei organice. Cojile de cartofi sunt tocmai un caz în care bunele intenții duc la o fundătură.
Acestea ar trebui trimise la un coș de gunoi organic municipal sau la o groapă de compost centralizată, dar nu la un pat individual. Acesta este un caz rar în care principiul „din grădina ta în grădina ta” nu funcționează.
Citiți și
- Pentru ce este cu adevărat necesar acidul boric în grădina de legume: nu doar pentru ovare
- Ce se întâmplă dacă mulci un pat cu rumeguș proaspăt: pericolele ascunse ale unui material popular
