O privire înghețată fixată într-un colț aparent gol al unei camere îi face pe mulți stăpâni să tresară.
Dar, înainte să vă gândiți la fantome, merită să vă amintiți că percepția lumii de către o pisică este radical diferită de a noastră, relatează .
Vederea lor este adaptată pentru a detecta cele mai mici mișcări în semiîntuneric, iar auzul lor este capabil să distingă sunete de înaltă frecvență care sunt complet inaccesibile urechii umane. Poate că animalul dvs. de companie ascultă foșnetul unui șoarece din spatele peretelui sau urmărește zborul unui țânțar aproape invizibil, prinzând strălucirea luminii pe aripa sa.
Imobilitatea sa nu este o oprire, ci cel mai înalt grad de concentrare al unui vânător înghețat înainte de aruncarea decisivă. În acest moment, creierul procesează un flux de date care pur și simplu nu există pentru noi.
Oftalmologii veterinari adaugă că structura ochiului pisicii îi permite să vadă spectrul ultraviolet. Un semn vechi pe un perete, invizibil pentru noi, sau o pată de detergent care strălucește în razele ultraviolete ale soarelui la apus, pot fi obiectul unei examinări atente. Pisica nu vede un vid, ci o imagine complexă plină de detalii care nu sunt evidente pentru noi.
Propriul meu animal roșcat putea petrece perioade lungi de timp urmărind o rază de soare pe podea, care pentru mine nu era decât praf. S-a dovedit că urmărea cu o precizie fanatică microcosmosul – mișcarea unor particule minuscule, care în raze se transformau în universul său.
Nu era o contemplare goală, ci un spectacol fascinant. Uneori, această privire poate indica o tensiune interioară puternică sau începutul unei tulburări neurologice, mai ales dacă este însoțită de alte ciudățenii în comportament.
În marea majoritate a cazurilor, însă, este doar o demonstrație a unei acordări diferite, mai sensibile, a organismului cu mediul înconjurător. Animalul trăiește pur și simplu într-o lume senzorială mai bogată.
Adesea, o pisică se concentrează asupra unui punct în care a avut loc un eveniment important anterior – joacă, conflict, obținerea unei bunătăți. Memoria ei, puternic legată de contextul locului, redă imaginea.
Pentru noi, colțul este gol, pentru ea este saturat de evenimente trecute și de ecourile lor emoționale. Este un fel de imersiune în amintiri.
Prin urmare, nu întrerupeți acest moment cu o întrebare zgomotoasă sau cu o mângâiere. Veți perturba procesul delicat de cunoaștere, care este absolut natural și important pentru un animal.
Este mai bine doar să vă notați în ce condiții se întâmplă: poate că se aude un anumit sunet de stradă sau o lumină neobișnuită intră în cameră. Aceasta este cheia pentru a înțelege „goliciunea” sa.
Acceptarea acestui fapt ne extinde viziunea asupra conștiinței animalului de companie. El nu are halucinații, ci explorează straturi de realitate ascunse de simțurile noastre grosiere.
Figura sa înghețată la fereastră sau în fața peretelui nu este o ruptură de realitate, ci, dimpotrivă, o imersiune profundă și completă în țesătura sa complexă și multifațetată, pe care nu o putem vizualiza decât vag.
Citește și
- Cum afectează locul castronului apetitul animalului de companie: geografia confortului în apartamentul tău
- De ce un câine fură șosete și ascunde papuci: nu răutate, ci un limbaj de schimb uitat
