Stăpânul este furios, căutând o pereche care să se asorteze cu pantoful său, în timp ce câinele se uită nevinovat în altă parte, ascunzând ultima șosetă furată în spatele obrazului său.
Acest comportament este rareori un act de simplă neascultare sau o dorință de a deranja, relatează .
Cel mai adesea își are rădăcinile în instinctele străvechi de acumulare a resurselor și într-un fel de interacțiune socială în cadrul haitei, pe care câinele le transpune în familia sa umană. Un obiect care miroase puternic a stăpânul său – șosete, papuci, mănuși – este perceput de câine ca un artefact valoros asociat cu cel mai important membru al grupului său.
Ducându-l în „vizuina” sa (sub canapea, în culcuș), animalul poate încerca fie să se înconjoare cu un miros familiar în absența ta, fie să își creeze o rezervă strategică de „tine” pentru a se simți în siguranță. Uneori, acest lucru devine un ritual de atragere a atenției care este întărit involuntar.
Cățelușul a smuls un papuc, a fugit, iar stăpânul s-a repezit în urmărirea lui cu strigăte și râsete. Este un joc grozav și distractiv pentru câine, iar data viitoare va repeta acțiunea pentru a obține o nouă doză de socializare activă.
În acest fel, noi înșine, fără să vrem, încurajăm un comportament nedorit. Câinele, un Zwergschnauzer, era un virtuoz în acest sens.
Nu mesteca niciodată bunurile furate, ci punea totul frumos în coșul său: șosete, perie de păr, telecomandă pentru televizor. Chinologul a explicat că acesta era modul său, fiind un câine „ciobănesc” de origine, de a aduna „turma” – toate obiectele importante, în opinia sa, într-un singur loc pentru a le controla și proteja.
Aceasta era meseria lui. Un alt motiv poate fi plictiseala sau lipsa de exercițiu mental.
Un câine lăsat singur are nevoie de ceva de făcut, iar procesul de găsire, capturare și transport al „prăzii” este o modalitate excelentă de a omorî timpul și de a-și elibera energia. Acest lucru este valabil mai ales pentru rasele de lucru și de vânătoare, a căror inteligență necesită activitate constantă.
Modul de a combate acest lucru nu este prin pedeapsă, care nu va face decât să întărească legătura subiect-atenție, ci prin închiderea oportunității și redirecționarea instinctului. În primul rând, puneți lucrurile la îndemână, interzicându-i câinelui accesul la „joacă”.
În al doilea rând, oferiți-i alternative legitime și mai interesante: jucării rezistente pentru oportunism, puzzle-uri cu o recompensă pentru a le mișca și rezolva. Este esențial să oferiți suficient exercițiu fizic și mental înainte de a lăsa câinele singur.
Un animal de companie care este obosit după o plimbare lungă cu jocuri și dresaj este mai probabil să doarmă decât să caute aventura în dulap. Nevoia sa de activitate a fost deja satisfăcută, iar energia sa a fost canalizată către activități pașnice.
Înțelegerea motivelor transformă iritarea în curiozitate. Câinele dumneavoastră nu este o pacoste, ci o creatură care interacționează cu lumea în felul său, încercând să facă față stresului singurătății sau pur și simplu invitându-vă să vă jucați pe limba lui.
Oferindu-i acest limbaj într-un mod acceptabil, veți rezolva problema furtului și veți descoperi noi fațete ale inteligenței și afecțiunii sale.
Citește și
- Ce se întâmplă dacă vă hrăniți pisica doar cu hrană uscată: riscurile tăcute din spatele fațadei comodității
- De ce o pisică ignoră o jucărie scumpă, dar iubește o cutie: paradoxul simplității și al controlului
