Nu plânge sau șchiopătează, doar că este mai tăcută și se ascunde tot mai mult.
Acesta este cel mai insidios semnal, deoarece pisicile sunt maestre în mascarea disconfortului, moștenind de la strămoșii lor sălbatici nevoia de a ascunde slăbiciunile, relatează .
Primul semn al unei probleme este o abatere de la „norma” obișnuită. Un gamer activ care zace toată ziua în același loc este mai alarmant decât o persoană liniștită care își menține ritmul obișnuit.
Durerea schimbă totul, de la postură la privire. Puteți observa o postură rigidă, nefirească, ca și cum animalului i-ar fi frică să se miște.
Privirea devine absentă, iar pupilele pot fi dilatate nefiresc chiar și în condiții de lumină bună. Ochii pe jumătate închiși sau „rostogoliți” sunt, de asemenea, un geamăt nonverbal frecvent, ușor de confundat cu somnolența normală.
Apetitul este cel mai precis indicator. Refuzul unei bunătăți preferate, o lipsă de interes pentru mâncare care durează mai mult de o zi reprezintă un semnal de alarmă roșu, nu unul galben.
La fel de alarmant este și refuzul de a îngriji blana. O blană strălucitoare și bine îngrijită care a devenit brusc ternă și îngrămădită indică faptul că animalului îi este fizic dificil sau dureros să se întoarcă pentru a se linge.
Uneori, durerea se manifestă paradoxal prin agresivitate. O pisică afectuoasă care șuieră și mușcă atunci când încercați să o mângâiați într-o anumită zonă nu devine furioasă.
Ea apără cu disperare locul vulnerabil, avertizând că până și o atingere blândă este acum dureroasă. Acesta nu este un temperament, ci un strigăt de ajutor în limbajul instinctului de conservare.
Observați ritmurile. Respirația înfundată și superficială în repaus, schimbările bruște ale obiceiurilor de toaletă (cum ar fi depășirea tăvii de nisip sau refuzul de a râgâi) sunt toate cuvinte dintr-o poveste liniștită de disfuncționalitate.
Pisica poate începe să lingă excesiv același loc de pe corpul său, indicându-vă sursa problemelor. Cel mai important lucru este să aveți încredere în intuiția dumneavoastră.
Vă cunoașteți animalul de companie mai bine decât orice medic. Dacă comportamentul său, chiar și fără simptome evidente, vi se pare ciudat, „oprit”, acesta este un motiv suficient pentru o consultație. În lumea pisicilor, tăcerea este rareori aur; cel mai adesea este un scut care ascunde nevoia de ajutor.
A fi capabil să auzi acea durere tăcută este cea mai înaltă formă de responsabilitate. Înseamnă că încetezi să mai vezi doar un animal drăguț și începi să vezi o ființă vie complexă, cu propria sa viață interioară ascunsă.
Atenția ta devine cel mai important medicament, deoarece este singura punte peste prăpastia tăcerii care separă suferința lui de înțelegerea ta.
Citește și
- De ce o pisică se culcă pe un loc dureros: biologia contactului fără diagnostic
- De ce o pisică sare brusc în sus și nu pleacă nicăieri: declanșatori pentru vânătorul interior
